Imi pare extrem de rau ca a trebuit sa parasesc fortat Eseanul. A fost ca o mina de aur pentru mine. Am incercat sa fac ca totul sa para cat se poate de corect. Zvonurile aruncate de unii cum ca am beneficiat de avantaje si foloase necuvenite sau ca am facut santaj media, sunt pana la proba contrarie doar zvonuri.
In acest moment realizez ce am pierdut. Acum depind de un bişniţman ca sa iau salarul.
Aseara visam ca eram inca director editorial la Eseanul Era minunat. Am ejaculat pe cersaful proaspat apretat, de placere. A fost mai puternica reactia decat la cea de pe pagina mea preferata cu miss Eseanul. Deci sa revenim la vis... Puteam face sedinte la discretie fara sa imi fie teama ca se supara unul si pleaca. Toti mormolocii aia tremurau in fata mea. Ii manevram cum vroiam eu pe banii altuia. Ce mai. Ma simteam important.
Acum fondurile sunt mici, ma simt ca intr-o celula de palat alocata slugilor. Abia daca imi pot trage eu salarul. O sa incerc sa profit de fostii colegi, le mai micsorez lor venitul ca sa am fonduri mai multe pentru consum propriu. Of ce cosmar. Am ajuns sa adun 1+1 :(
Dar voi renaste. Acum sunt cenusa. Maine va fi o alta zi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
si de ce nu pleci, daca tot iti placea acolo? ai face un bine unor oameni, aici :D
Trimiteți un comentariu